Lucruri mai puțin știute despre Decebal, ultimul Rege al Daciei: personaj de legendă în istoria poporului român

Decebal a fost ultimul Rege al Daciei și un personaj marcant în istoria poporului nostru. Acesta a condus armatele Daciei în cele mai crunte înfruntări din Antichitate și a sfârșit ucigându-se. În cele din urmă, oamenii Regelui dac au fost înfrânți de romani, iar o parte a țării a devenit provincie a Imperiului. Totuși, el a rămas în istorie ca unul din cei mai aprigi și puternici adversari în fața Imperiului Roman.

Istoricul latin Cassius Dio i-a făcut descrierea care l-a făcut faimos: „Decebal, regele dacilor, era priceput în ale războaielor şi iscusit la faptă, ştiind când să năvălească şi când să se retragă la timp, meşter în a întinde curse, viteaz în luptă, ştiind a se folosi cu dibăcie de o victorie şi a scăpa cu bine dintr-o înfrângere: pentru cari lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut.”

Cum a ajuns Rege: istoricii arată că puterea i-a fost cedată de bunăvoie de către Regele Duras.

Regatul la mâna lui Decebal: Regatul dac a cuprins în vremea lui Decebal: Transilvania, Banatul, Oltenia și centrul și sudul Moldovei.

Primii ani de domnie au marcat și conflictul cu Imperiul Roman: încă din primii ani de domnie ai lui Decebal, Dacia se afla în conflict cu Imperiul Roman.

,Botezul’ lui Decebal: Regele s-a numit Diurpaneus înainte ca faima în războaiele de la Tapae să îi aducă supranumele de Decebal, care înseamnă ,,cel curajos”/,,cel puternic”.

Armata nesfârșită: istoricii au scris că armata lui Decebal se putea ridica la 60.000 de oameni, dintre care 40.000 erau daci, iar restul erau din diverse triburi germanice și sarmatice, care le-au fost aliate dacilor împotriva romanilor.

Scena dramatică a morții: acesta ar fi fost înconjurat de ostașii romani în timp ce și-a tăiat gâtul cu un pumnal: “Decebal ştia bine că după ce totul a fost pierdut urma să fie târât în robie, să împodobească triumful împăratului învingător. Mândria lui nu suporta o asemenea ruşine şi de aceea a preferat să-şi curme singur viaţa”, explica istoricul Ioan Horaţiu Crişan.