Cel mai sângeros atac aerian asupra României: Bucureștiul a fost una din ținte

Armata Roșie a înaintat spre granițele României la începutul anului 1944 pentru a opri trupele sovietice care se apropiau tot mai mult de Moldova. Misiunea unităților aeriene Aliate din sudul Italiei era de a acționa în sprijinul operațiunilor terestre ale frontului, de a ataca nodurile feroviare și căile de comunicații din Europa de Sud, de a distruge industria din sudul Europei, dar și de a distruge zona petrolieră din țara noastră.

Forța 5 Aeriană a primit rapid ordinul de a bombarda capitalele din Balcani, astfel că și Bucureștiul a fost în special vizat .

În timpul acesta, Biroul pentru Servicii Strategice al SUA raporta la 16 februarie 1944 că în cazul României „rezultatele politice nefavorabile ale bombardării Bucureştiului nu ar fi de aşteptat de la bombardarea regiunii petrolifere sau a condiţiilor de transport, deoarece raiduri asupra obiectivelor strategice sunt de aşteptat şi de înţeles”.

Cu toate astea, bombardarea capitalelor din Balcani era mai ales susținută de britanici prin mareșalul Charles Portal, care avusese o cerere strictă pentru o astfel de intervenție pentru că acesta considera că „ţinându-se seama de actualele condiţii în Balcani, va fi mult mai profitabil, în prezent, să fie atacate capitalele balcanice decât obiectivele petroliere”.

Săptămânile au trecut, iar primele două valuri de bombardiere americane au survolat și Câmpia Română pe direcția Cetate – nord – Caracal – Văleni – Lungulețu, de unde s-au îndreptat pe un traseu care coincidea cu cel al căilor ferate pe porțiunea Tiraj – Gara de Nord.

Cele mai afectate zone au fost: Atelierele Griviţa, zona Gării de Nord, staţia Bucureşti- Militari, Direcţia Medicală şi Maternitatea CFR, conform unui fragment din articolul „Ploaie de foc pe cerul României. Aeronautica Regală Română în apărarea teritoriului naţional: 4 aprilie-19 august 1944”.