Povestea Cimitirului Bellu: prima persoană care a cumpărat un loc de veci aici a fost C.A. Rosetti
De-a lungul istoriei, oamenii și-au îngropat morții în curțile bisericile sau în grădinile din spatele caselor lor. Cu toate astea, odată cu dezvoltarea societății s-au format și cimitirele organizate.
Până la jumătatea secolului al XIX-lea, locuitorii din București care treceau la cele sfinte erau îngropați în cimitire din afara orașului, dar în anul 1831 autoritățile locale au desființat aceste locuri și au decis ,,Legiuirea pentru înmormântări afară din oraș”.
Din anul 1852, o comisie a Sfatului Orășenesc a hotărât însă să înființeze noi cimitire, ca urmare a numărului din ce în ce mai mare de decese.
Astfel, zona din prim-plan din acele vremuri a fost pe ulița lui Șerban-Vodă, unde se afla o grădină mare de portocali care aparținea baronului Barbu Bellu (ministrul Cultelor și Justiției).
Drept urmare, pe 26 noiembrie 1852 au început lucrările de amenajare a celui mai cunoscut cimitir din România. Arhitectul Alexandru Orăscu a realizat planurile capelei pe locul unde fusese biserica lui Bellu cel Bătrân, tatăl lui Barbu, iar interiorul a fost pictat de Constantin Lecca.
Primele înmormântări au avut loc în 1856, dar abia în 1858 locul a început să funcționeze legal. Poate puțini știu, dar prima persoană care a cumpărat loc de veci aici a fost C.A. Rosetti, urmat de scriitorul Cezar Bolliac.
De asemenea, cimitirul este vizitat des de turiști sau localnici pentru monumentele diverse de pe aleea artiștilor, acolo unde își dorm somnul de veci mari personalități precum: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale sau Mihail Sadoveanu.
