Căpcăunul în mitologia românească: cum a fost văzut și ce semnificație are
Căpcăunii au fost văzuți în general în mitologia noastră și în basme ca niște monștrii cu cap de câine, cu un ochi în frunte, care trăiesc prin peșteri și păduri întunecate.
Aceștia apar de obicei în povești ca niște uriași malefici care mănâncă tot ce prind și distrug sate întregi. De asemenea, se spune în unele istorii că ei ar fi venit dinspre răsărit ca să pună capăt pământului.
Detaliile se datorează asocierii lor cu tătarii și turcii. În mitologia românească, un căpcăun însemna un personaj supranatural care apărea uneori cu două capete sau cu un cap de câine și trup de om.
Se spune că ființele se pot transforma în mai multe animale, dar indiferent de forma luată acesta are sensul de ,,căpetenie tătară” sau ,,turcă”, dar și sensul de ,,păgân”, conform lingviștilor.
Mai mult decât atât, el este prezentat ca una din ființele din basme care fură prințese și care are propriul său pământ întunecat pentru care este în stare de orice.
