Calatoria unui Brazilian la Bucuresti

Începuturile, studiile, amintirile și nebunia călătoriilor mele foto cu prima călătorie am decis să fac exclusiv să mă bucur de fiecare zi și minut posibil Plecarea mea a fost pe 16/07/2017 la Aeroportul GRU din Brazilia, dar legăturile mele și dorințele mele de a vizita România au existat încă din copilărie. La fel ca orice alt brazilian, primul contact cu această țară a fost dramul contelui Dracula, „până în 2012 când am întâlnit o fetiță româncă în timp ce vizitez Argentina pentru prima dată. Anul viitor, chiar nu mai vorbesc de această prietenie de scurtă durată care ma învățat foarte mult despre istoria și cultura românească, am fost deja în contact cu mulți alți prieteni români datorită Facebook și atitudinea mea proastă de a trimite mesaje pe care nu le cunosc căutând noi prietenii și contactele. Deci, începând din 2013 am început să vorbesc cu Marilena și i-am promis că va călători acolo exclusiv pentru ao fotografia pe ea și pe țara ei și, de asemenea, să livreze desenele de grafit pe care le-am făcut de ea în timp ce studiau desenul. Doar în 2017 am avut șansa, fondurile, timpul și planificarea suficient de bună pentru a merge.

Oprirea în Germania pe drum, ziua pentru prima oară la București a venit la 18/07/2017. Prima veste bună: orașul a fost foarte fierbinte și cu o briză de răcire cu adevărat plăcută pentru un brazilian ca mine (care nu a văzut niciodată zăpada reală, este curios despre asta, dar devine ușor înghețată cu orice temperatură nu prea joasă). A doua veste bună: moneda locală RON este destul de similară cu Brazillian REAL în multe privințe. Înseamnă că dolari sau euro va fi foarte util în timpul călătoriei. În al treilea rând, în comparație cu centrul vechi din São Paulo, orașul vechi al Bucureștiului este ca un diamant. Veți găsi toate restaurantele, restaurantele, clădirile vacante și clădirile noi, dar nici măcar un semn de lipsă de îngrijire sau de lipsă de respect față de guvern sau de cetățeni. Am stabilit-o pe Marilena să se întâlnească aici pentru masa de prânz în orașul vechi, la zece minute sau mai puțin de mers pe jos de hotel, lângă bulevardul Unirii. Chiar dacă sosesc dintr-un singur cuvânt românesc pe vocabularul meu, vorbind engleza era tot timpul la îndemână.

Primele note: căile de biciclete și trotuarele sunt foarte bune acolo. Chiar și în cartierele care nu sunt aproape de căile principale pe care le vizitez, am fost cu adevărat impresionat cum o țară care a avut atâtea timpuri grele de la primul și al doilea război mondial până la sfârșitul anilor 90 poate fi atât de functinală și bine structurată. Nu există nici un „make up” pentru a arăta un pic mai bine doar pentru turiști nebun. Ceea ce pot oferi cetățenilor săi, se descurcă destul de bine fără o strălucire sau o supraestimare nefolositoare. Există multe semne ale a ceea ce a fost pus acolo în timpul comunismului / sovietic, mai ales în ceea ce privește arhitectura, dar cel puțin dintr-o perspectivă estetică, mi-a fost minunat să privim deasupra și să vedem acel cer albastru unic, care concurează să producă tot mai multe umbre reci la oameni ca New York sau chiar la São Paulo.

Orașul vechi din București are numeroase restaurante, pentru orice fel de masă doriți și, cred sau nu, pentru prețuri foarte bune. Puteți lua masa de prânz și cină în fiecare zi într-un loc curat, elegant și clasic, economisind o mulțime de bani, în timp ce aici, în Brazilia, plătiți prețul unei nave spațiale pentru asta. De acolo am mers la Parcul Cismigiu, unde am inceput sa arat un pic mai mult oamenilor si sa ii ofer prietenului meu cateva notiuni de baza despre fotografie in modul manual.

Ceva cu adevarat important de spus si pe care il voi explica cu mai multe detalii mai tarziu pe video, este despre acceptarea fotografiei acolo: Fiecare loc 
public mi-a permis sa fac poze fara ca nimeni sa incerce sa ma opreasca sau sa ma blocheze sa o fac. Acest prim parc nu este atât de mare ca multe parcuri 
din São Paulo, dar REALITATEA atractiv, bine tratat și curat. De asemenea, nu există legi anti-artă care să facă fotografi și regizori să plătească o avere
 pentru a obține permisiunea de a trage acolo profesional sau nu. Veți vedea cu adevărat arta expusă, se întâmplă și este apreciată acolo tot timpul, așa 
cum se întâmplă foarte rar în São Paulo. Parcul central din New York, mult mai relevant și mai important decât orice parc brazilian, este, de asemenea, 
foarte primitor pentru artiști și fotografi speciali. Prima mea zi la București sa încheiat cu un suc și mese locale într-un bar de lângă Bulevardul Unirii,
 din nou cu o echipă excelentă de însoțitori și prețuri excelente.

A doua zi: după un alt pranz în Orașul Vechi, ne-am dus la Muzeul Național de Artă al României. Pentru ceva de genul 35RON puteți obține acces, dacă nu greșesc, toate spațiile disponibile pentru vizitatori. Este uimitor cât de bogat este colecția lor, foarte bine conservată și relevantă pentru istoria globală. Chiar și după aproape 10 ani fiind un profesor de arte, de multe ori am avut de a face un loc să respire un pic mai mult și să controleze entuziasmul meu despre atât de multe capodopere incredibile atât de aproape de mine. Te las cu doar cateva poze de acolo pentru a te forta sa vizitezi acest loc minunat! A fost atât de inspirat că mai târziu, am făcut ceva timp să vizităm Biserica Cretulescu. O clădire fantastică care mi-a acordat un premiu de fotografie provocat pe Viewbug acum în 2018.

Biserica Crețulescu

Mari´s Eye – Biserica Crețulescu

La sfârșitul zilei, cu o mulțime de mașini pe un trafic bine organizat în jurul orașului, o altă oprire la Orașul Vechi pentru a vizita și fotografia Curtea Veche și mai târziu Palatul Parlamentului. Din păcate închis pentru reparații și întreținere în timp ce eram acolo, Curtea Veche este una din acele clădiri care arată ca parte a unui film fantastic. Palatul este un monument de arhitectură, imposibil de observat și fotografiat. Indiferent cine a făcut sau a folosit-o în trecut, este evident acum o icoană eternă europeană. Nu ar fi rău să ai o clădire ca asta în Brazilia, funcțională și bine gestionată.

A doua zi am făcut filmul lui Mari pentru proiectul „Istoria fotografiei”, pe care îl puteți verifica aici și apoi am plecat într-o zi la Bran, la faimosul „Castelul lui Dracula”.

Ceva curios ce sa intamplat in iulie / 21 a fost faptul ca, dupa ce ne-am intors de la Bran la Bucuresti in timpul unei excursii de aproape 4 ore. 
Obosit de călătorii, am lăsat autobuzul departe, departe, departe de locul unde trebuia să fiu. Prietenul meu mi-a imaginat că știam exact unde eram,
am luat un taxi în casa ei și câteva minute mai târziu mi-am dat seama că m-am pierdut, din bani, din baterii pe telefonul meu și ceasul aproape că a 
lovit miezul nopții. Prima idee: întrebați pe cineva dintr-un magazin aleatoriu cum aș putea ajunge la Strada Nerva Train, unde a fost hotelul meu.
 Dar, în mod firesc, orice loc posibil în acel moment a fost închis. Apoi, mi-am amintit că am luat niște fotografii de apus de soare din fereastra
 camerei de hotel și am avut ideea să o folosesc ca referință pentru a ști unde ar trebui să merg. Destul de curând, păstrând întotdeauna Luna în 
direcția opusă, acel minunat cer curat și înstelat ma ajutat să găsesc unde ar fi trebuit să fie Estul și Vestul și în mai puțin de o oră am găsit 
calea ferată de tramvaie. A fost doar urmați-l și ați terminat. Vă puteți imagina folosind stele pentru a vă ghida calea aici în São Paulo? Nici nu
 încercați ...

Ultimele mele 3 zile în București au fost rezervate pentru cumpărături și în cele din urmă o plimbare în Orășelul Copiilor. În Unirea Shopping poți găsi o mulțime de îmbrăcăminte, accesorii și electronice în timp ce merg la Auto Vitan și am găsit Mall-ul Bucharest, foarte asemănător cu mall-uri mari din Brazilia. Insist să spun că oamenii din România au întotdeauna haine frumoase și accesorii în comparație cu ceea ce găsim aici în São Paulo în general. Majoritatea produselor au o calitate excelentă și un preț corect, de cele mai multe ori cu 50% mai ieftine decât cele găsite în Brazilia. Pe F64 mi-am cumpărat Polaroid Snaptouch și câteva lucruri suplimentare pentru camerele mele Canon. Aveți nevoie de a vizita acest magazin dacă sunteți fotograf, datorită gamei mari de jucători și prețurilor lor. Toata lumea a avut mult rabdare sa ma ajute sa-mi rezolv intrebarile despre ceea ce cautam in engleza, spaniola si am primit cateva cuvinte romanesti de-a lungul drumului. Mai târziu, Antiquities & Art, înapoi în Orașul Vechi, fav highlight-ul meu este condiția clădirii și vânzătorii de acolo. Am un aparat analogic fav acolo, un Zenit E și cel de-al doilea TLR (Lubitel 2), de la diferiți vânzători, atât VERY kind cât și de susținere. A adaptat rapid obiectivul Zenit E pentru Canon și a făcut câteva fotografii la Oraselul Copiilor și în jurul orașului. Bucureștiul are și o mare listă de bannere. Aici, în orașul meu sunt interzise, cu excepția cazului în care respectă niște reguli care limitează dimensiunea lor pentru ceva aproape ridicol sau aproape irelevant. Unul dintre sporturile mele preferate a fost să arunc o privire asupra anunțurilor Coca-Cola, Pepsi și Mirinda. Da, MIRINDA! Acea sifon care tocmai a durat în Brazilia în anii ’90 este într-adevăr faimoasă, populară și delicioasă pe care mi-am amintit-o. Deci, prietenii brazilieni: Bucureștiul este locul pe care trebuie să-l vizitați în Europa. Planific o rundă a doua pentru a vizita mai multe locuri cu mai mult timp, ca și alte muzee, piețe și parcuri. Bucureștiul și Branul au fost uimitoare, dar 10 zile nu au fost suficiente pentru a se bucura de el, dar suficient pentru a mă face să iubesc fiecare loc.