Viața lui Mihai Eminescu în București: unde a locuit și care au fost ultimii pași în Capitală?

Mihai Eminescu a venit din Iași la București pentru a-și derula cariera. Decizia este luată de acesta la propunerea lui Titu Maiorescu și insistențele lui Ioan Slavici.

Multă vreme el nu răspunde invitației, dar îi mărturisește lui Slavici într-o scrisoare astfel: „Cu ce dracu să plec? Am bagaje: cărți, manuscripte (manuscrise), ciubote vechi, lăzi cu șoareci și molii, populate la încheieturi cu diferite naționalități de pleoșnițe. Cu ce să transport aceste roiuri de avere?”

După câteva chirii vizate, soția lui Slavici îi găsește o locuință la biserica Caimata unde se instalează după ce ajunge în oraș. După ce a început să câștige câțiva bani, poetul a devenit chiriașul profesorului Dimitrie Dinicu în strada Speranței nr. 4.

Lucrurile nu au devenit cu mult mai strălucite pentru acesta, care a revenit la mila doamnei Slavici și s-a mutat pe strada Cosmonauților din Piața Lahovary de astăzi. Chiar în locul menționat a dat viață scrierilor: „Povestea codrului”, „Singurătate”, „Atât de fragedă”, „Pe aceeași ulicioară”, „Mai am un singur dor”. Și toate Scrisorile.

Mai mult decât atât, după ce a pășit nostalgic spre strada Cometei a început să scrie printre copacii înalți renumita poezie ,,Pe lângă plopii fără soț”, astfel eliberându-se de dragostea neîmplinită pentru Cleopatra Poenaru.

Din păcate, câțiva ani mai târziu ajunge în Casa de sănătate a doctorului Șuțu, acolo unde își găsește sfârșitul în 15 mai 1889. Până la momentul tragic însă, istoricii au susținut că ultimii pași făcuți de scriitor în București au fost pe strada Plantelor, până să fie internat.