Comunismul și femeia respectabilă: centre de reeducare și noi legi

Plăcerile carnale erau privite mai puțin profund în vremurile trecute, mai cu seamă că femeile care se foloseau de trupul lor în schimbul unor sume funcționau după o serie întreagă de reguli, condiții și obligații pentru ele și clienții acestora. Comunismul, însă, a schimbat perspectivele asupra prostituției și a femeii, dar doar la suprafață.

Mai exact, majoritatea caselor de toleranță și bordeluri au fost închise de comuniști în 1949, pentru că meseria aceasta era considerată una burgheză, așa că trebuie să dispară rapid în noul context. Cu toate astea, nevoile bărbaților au rămas aceleași ca cele din zilele noastre.

Într-un alt unghi, la suprafață a reieșit faptul că regimul le-a făcut pe femei respectabile ca imagine în societate. De asemenea, la finele anilor ’50 a fost chiar demarată o misiune de „reeducare a elementelor care nu corespundeau noii morale marxist-leniniste”.

Din punct de vedere legal, decretul nr. 351 din 1949 care a intrat în vigoare în 1951 a prezentat de altfel prima măsură care deschide calea incriminării prostituției. Astfel, fetițele dulci din București au fost trimise în Centre de reeducare pentru „adaptarea lor la exercitarea unei meserii şi al redresării lor morale”.

Următorul pas important al incriminării practicii s-a făcut mai apoi cu ajutorul articolului 433 din Codul Penal din anul 1957, acolo unde se arată că procurarea relațiilor intime cu diverși bărbați într-un astfel de context era considerată infracțiune.

De asemenea, România a aderat în 1954 la Convenția pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării prostituării altor persoane.