Elena Doamna, dincolo de legendă: primii pași din căsătoria nefericită cu Alexandru Ioan Cuza și viața în București

Elena Doamna s-a căsătorit în 1844 cu Alexandru Ioan Cuza, cel care i-a devenit la scurt timp soț. Cei doi au rămas în istorie drept un cuplu extrem de nepotrivit. El era extrovertit, avea o fire impulsivă și iubea mult prea mult aproape toate femeile din jurul său. În timpul acesta, ea era introvertită, cu multe inhibiții, calculată și sensibilă.

Șansele ca mariajul să funcționeze au fost foarte mici încă de la începutul poveștii lor. Farmecul, șarmul și statutul lui Cuza atrăgeau toate femeile din societate în brațele lui, lucru care era știut foarte bine de doamna sa.

Din păcate, în acea societate dominată de bărbați, infidelitatea era acceptată ca un lucru comun și chiar socotită ca ceva necesar. Mai apoi, Elena s-a distanțat de soț la insistențele Catincăi Rosetti, pe care cel din urmă avea să o deteste.

Femeia avea să se schimbe în special când partenerul ei era în deplasări lungi, timp în care începuse să fie privită bine în societatea înaltă pentru faptele sale fabuloase și pentru blândețea cu care croia lucrurile.

Ea s-a străduit din răsputeri să se ridice la nivelul așteptărilor și al îndatoririlor sociale care îi reveneau ca Prima Doamnă a țării, iar chiar și acum este cunoscută pentru preocuparea și educația femeilor și a orfanilor pentru care a creat azilul ce îi poartă numele, care se află la Cotroceni.