Legenda Dâmboviței: povestea fascinantă de dragoste dintre Dâmbovița și Bucur

Dâmbovița era fiica unui pădurar sărac din Codrii Vlăsiei. Fata știa toate secretele pădurii, potecile, cărările și viețuitoarele care trăiau acolo. Toată povestea ei a luat naștere după ce s-a îndrăgostit.

Dâmbovița avea un iubit pe nume Bucur pe care îl îndrăgea din copilărie. Cei doi urmau să se căsătorească, dar totul avea să se schimbe după ce un prinț s-a rătăcit în pădure în momentul în care era urmărit de dușmani.

Acesta a bătut la ușa casei lor, iar fata a decis imediat să îl ajute. Cea din urmă și-a oferit ajutorul și a încercat să îl scoată din pădure rapid. Ajunși aproape de vârf, aceștia și-au luat rămas bun. Prințul a fost cuprins de frumusețea ei și i-a mărturisit că cetatea din zare e a lui, dar și că o cere de nevastă.

Dâmbovița i-a spus că are un logodnic și că nu poate să accepte. În semn de mulțumire, Prințul Munților i-a oferit un cuțit fetei și o sfârlează de lemn. Dacă învârtea sfârleaza, ea se transforma într-o Zână Bună. Fata nu a acceptat niciun cadou din partea lui, iar cel din urmă i-a mărturisit că acesta era, de fapt, un test pentru ea.

Aceasta a plecat spre casă, acolo unde la jumătatea drumului avea să îl întâlnească pe Bucur. Bărbatul a fost cuprins de gelozie după ce a auzit întreaga poveste din gura fetei. Pentru a-și demonstra nevinovăția, el i-a cerut să înfigă un cuțit în piatră. Tradiția arată că o fecioară nevinovată putea să facă asta fără să rupă lama cuțitului.

Fata a făcut așa cum i-a cerut logodnicul, iar din stâncă a ieșit un izvor de apă curată și clară ca lacrimile ei. Dâmbovița a botezat atunci izvorul cu numele ei, iar cei doi au început să pună bazele unui sătuc în apropiere de dragul iubirii lor. Sătucul ar fi devenit Bucureștiul de astăzi, conform legendei.