Satul inundat din România: povestea halucinantă din perioada comunismului

Satul Bezidu Nou a fost atestat pentru prima oară în anul 1566, iar mai bine de 450 de ani au trăit pe meleagurile acestea aproximativ 550 de oameni.

Locul a fost o prelungire a Bezidului, un sat aflat în plină expansiune din punct de vedere economic. Aici existau sași, maghiari, secui și români în pace și înțelegere.

De asemenea, nu doar naționalitățile erau diferite, ci și religiile. Mai exact, aceștia erau: ortodocşi, greco-catolici, reformaţi, unitariani, romano-catolici şi evrei.

Cu toate astea, socoteala comuniștilor a dus la pierderea Raiului pe pământ. Planul era ca lacul din zonă să fie doar în partea de dincolo de frontierele comunei, acolo unde nu se aflau case.

Totul a început după ce Ceaușescu a dat o fugă în China în anii ’70, unde distrugerea satelor era în plină desfășurare. Fostul dictator a fost convins de eficacitatea distrugerii cătunelor, motiv pentru care cinci ani mai târziu a început să pună în aplicare cele auzite de la chinezi.

Victima a căzut și Bezidu Nou, când în 1988-1989 toate casele au ajuns sub ape după ce barajul de acolo a fost distrus. Oamenii au fost atunci trimiși în exil și au primit despăgubire pentru gospodăriile lor câte 30.000 de lei, cu mult mai puțin decât locuințele și munca lor de o viață.