Cartierul desfrânării din București: povestea bordelului Crucea de Piatră din interbelic
Crucea de Piatră și-a primit titulatura de la strada cu același nume, dar a fost cunoscut ca un cartier întreg de bordeluri în Bucureștiul interbelic. Locația se afla între Poșta Vitan și zona Dristor de astăzi.
Desigur că o asociere între practicile de acolo și numele nu există, ci acesta marchează, de fapt, o cruce străveche de piatră care este situată la capătul vechii Căi Dudești, care s-a păstrat aproximativ 10 ani după finele celui de-al Doilea Război Mondial.
Casele de toleranță de acolo ajunseseră la urechile tuturor, astfel că printre clienți se aflau și bogați și săraci. De asemenea, se spune că inclusiv regele Carol al II-lea ar fi avut o aventură cu o prostituată numită ,,Foamea neagră”.
Un detaliu mai puțin știut este că dincolo de alegerea fetelor de a se folosi de corpul lor astfel, cele mai multe erau credincioase, așa că în fiecare cameră din bordel exista deasupra patului o candelă cu figura Maicii Domnului.
Din păcate pentru multe femei care își câștigau o pâine prin asta, cartierul a fost închis de comuniști în 1949, pentru că prostituția era considerată o meserie burgheză, așa că trebuia să dispară după noile viziuni.
Cu toate astea, nevoile bărbaților comuniști rămăseseră aceleași, astfel că multe doamne ajungeau pe mâinile lor fără contextul, siguranța și organizarea de altădată de care puteau beneficia în cadrul unui bordel.
