Incendiul brutal din București din anul 1847: toată partea de răsărit a orașului a devenit o mare de foc în mai puțin de o oră

Sărbătoarea de Paște din 1847 a adus în Capitala Țării Românești unul din cele mai mari dezastre pe care avea să le vadă orașul. Un incendiu uriaș a cuprins o mare parte din casele oamenilor. La originea tragediei a stat chiar un obicei vechi, care arăta că sărbătoarea trebuia marcată cu descărcări de pistoale și puști.

Concret, în acea zi s-au auzit intens zgomotul armelor, dar un detaliu nu a mers așa cum s-ar fi gândit localnicii.

Mai exact, fiul cluceresei Drugăneasca n-a fost atent când și-a descărcat arma, timp în care o scânteie a ajuns între scândurile vechi ale casei, care a luat foc la scurt timp.

Flăcările s-au extins în doar câteva minute din cauza vântului puternic, răspândindu-se astfel și la locuințele din jur.

„În mai puțin de o oră, toată partea de răsărit a orașului a devenit o mare de foc care distrugea, neținând seamă de nimic. Între tânguitul clopotelor ce cu doar câteva ore înainte anunțaseră vesele Sfintele Paşti şi ţipetele ascuţite ale oamenilor disperaţi, vâlvătaia se ridica pe stâlpii caselor, în turla bisericilor, în coroana arborilor.

Pe străzile fumegânde bărbaţi şi femei alergau care-ncotro, cu chipuri răvăşite, învineţite de fum, înroşite de flacără. Unii purtau în mâini donițele goale și priveau cum focul nemilos le arde toată agoniseala, ami cu seamă că toate prăvăliile mai aveau încă din marfa adusă pentru vânzările din perioada Sfintelor Paști”, a scris istoricul George Potra.

Mai mult decât atât, datele arată că focul a fost atât de puternic încât nu a putut fi stins timp de șase zile. Conform cifrelor, se pare că numărul total al clădirilor arse s-a ridicat la 1.850. Dintre acestea, 686 erau locuințe ale oamenilor, 1.100 de magazine, iar restul hanuri și biserici.