Legenda lunii februarie ,,Făurar”: de ce i se spunea astfel?

Luna februarie care se apropie cu pași repezi are o poveste aparte pe care puțini o știu. Aceasta mai este cunoscută popular sub numele de ,,luna lupilor” sau ,,Făurar”.

Ultimul termen reprezenta pregătirea fierarilor pentru primăvara care urmează. În bătrâni era momentul în care bărbații stropeau pomii și îi udau cu ,apă neîncepută’. În timpul procesului, ei spuneau: „Măi, pomule, face-i roade, că de nu, eu te tai!”.

Ca răspuns al pomului, un copil rostește: „Lasă-mă, iartă-mă, nu mă lovi, nu mă tăia, c-oi înflori și-oi rodi, când vremea mi-a veni și de noroc ți-oi fi!”. De asemenea, se spune că în ziua a 10-a din lună Dumnezeu a împărțit pravila pentru fiecare sfânt, ultimul ajuns fiind Haralambie, motiv pentru care a primit o cățea legată cu un lanț de aur.

Sfântul fusese păstor, așa că era considerat apărătorul vitelor. Tot în luna aceasta, dar la final, este ziua iubirii. Dragobetele este echivalentul lui Eros din greacă sau a lui Cupidon. De asemenea, sărbătoarea se mai numește și ,,Cap de Primăvară”, iar în unele legende el este considerat fiul Babei Dochia.