Bucureșteanul C. A. Rosetti, traseu dificil plin de vise mărețe: ,,mă voi întoarce în patria mea și voi străluci eu prin știință și virtute”

Constantin Alexandru Rosetti s-a născut pe 2 iunie 1816 în București și a fost un om politic și publicist român.

Acesta a rămas în istorie pentru rolul impresionant avut la Revoluția de la 1848 din Țara Românească, dar și pentru faptul că a fost un puternic militant al luptei pentru Unirea Principatelor Române. El a venit pe această lume din iubirea lui Alexandru Rosetti pentru Elena Obedeanu.

După școala gimnazială, el a făcut studiile la Colegiul ,Sfântul Sava’ din Capitală, iar în 1832 a intrat în armată până în 1836, moment în care a ales o altă traiectorie pentru viața sa. Mai exact, Rosetti s-a apucat de literatură, ulterior a intrat în administrație, iar mai apoi în magistratură.

Cu toate astea, traseul lui avea să se schimbe în 1844, atunci când a ales să plece pentru prima dată la Paris: „Aveam apoi nădejdea că lucrînd 3-4 ani, mă voi întoarce în patria mea, voi străluci eu prin știință și virtute, voi ferici o zi măcar pe muma, voi ridica puțin patria mea și astfel mă voi sfîrși și eu, cu cugetul în pace că mi-am împlinit frumos misia.”

O veste teribilă îl aduce acasă în decembrie 1844, atunci când mama sa moare, dar la jumătatea lui 1845 pleacă din nou la Paris, unde audiază cursurile istoricilor: Jules Michelet, Edgar Quinet.

Anii trec, iar în timpul Revoluției din 1848 devine unul din liderii importanți ai curentului radical al revoluționarilor, fost secretar al Guvernului provizoriu, prefect de poliție la București și redactor al ziarului ,Pruncul român’. Din păcate, după înfrângerea guvernului revoluționar face parte din primul lot de exilați.

Cu toate astea, în anii de exil (1848-1857) a contribuit la editarea revistelor ,România viitoare’ și ,Republica Română’. Din fericire, cel din urmă și-a continuat activitatea în diversele sfere în care a activat mai ales după ce a revenit în țară în mai 1857.