Povestea Universității din București

Universitatea din București a fost a doua astfel de instituție înființată în România, după cea de la Iași care a fost clădită în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

Existența ei își are rădăcinile în Școala de la Sfântul Sava, înființată în 1818 de Gheorghe Lazăr, fundatorul învățământului românesc în Țara Românească.

De asemenea, în timp ce Universitatea din București prindea viață, în paralel se făcea Școala Națională de Medicină și Farmacie. Construcția întregului palat al Universității a început mai exact în 1857, pe fostul amplasament al Mănăstirii Sfântul Sava.

Doi ani mai târziu, s-au pus bazele Facultății de Drept și Facultății de Științe și Litere. Întreaga instituție s-a dezvoltat însă între anii 1912-1926, moment în care au fost ridicate corpurile laterale, după planurile arhitectului Nicolae Ghica.

De asemenea, mai este cunoscut și că Palatul Universității a găzduit pe lângă facultăți și: Senatul, Academia Română, Biblioteca Centrală sau Muzeul de Antichități si de Istorie Naturală.